Câteva imagini captate aproape pe furiș, între două drumuri marcate de griji și sub semnul urgenței, și poate de aceea mai aproape de ceea ce reprezintă pentru mine esența orașului natal.
A few images, captured on the run, between two emergency trips, and for that reason maybe closer to what represents for me the essence of my hometown.
Omniprezența cișmelei – pompei. Pământul răscolit până în măruntaie în căutarea apei, la fiecare răscruce.
Water wells everywhere – an obsession with unearthing pure water.
“Sanatoriul TBC” în decadență.
The tuberculosis sanatorium in a decadent state.
Dinspre deal spre centru.
From the residential heights to the center – a long walk.
Teologico-politică.
Ruină – fosta secție de neurologie a spitalului municipal, și cu un alt trecut pe care nu l-am explorat încă.
Colegiul Gheorghe Roșca Codreanu într-o lumină gri-rozie de primăvară.
Din seria “via și magazia”.
The apartment bloc and its hidden desires. Private vines and improvised storage spaces = a pale re placement for a house.
Parcare cu gărduleț.
A safe little spot for a Dacia.
Grădină comunitară.
Community garden.
Viața sub perpetua amenințare a cutremurului.
A whole boulevard living under the threat of destruction from a possible earthquake.
Scări către cer.
Stairway to heaven.
Fosta mea grădiniță, înconjurată de blocuri și marcînd printr-un gard înalt (și urît, trebuie să spun) întoarcerea la proprietatea privată.
A building that used to house my kindergarten, surrounded by apartment blocs and a high (and ugly) fence signalling the return of private property.
În fața “casei de oaspeți” (acum oficiul de stare civilă) – liniște și o lumină caldă.
Casă pe bulevardul Epureanu.
La sifoane.
To the soda mecca.
Casă veche, (re)conectată.
Old house, (re)connected.
Odds and Lens 